ateliere copii
Parenting

Cum îl ajutăm pe copil să gestioneze eșecul

Pornesc cu o imagine pe care noi ca părinți o avem cu siguranță întipărită în memorie. Gândiți-vă la copilul vostru când a început să meargă. De câte ori s-a ridicat și a căzut din nou, și iar s-a ridicat, și iar a căzut, și iar s-a ridicat, pentru zile și zile întregi neîntrerupt, până când într-un final a reușit să facă primii pași.

El nu a avut absolut nici o teamă de eșec, de ce va spune lumea, dacă se face de rușine, e prea greu și tot șirul de gânduri pe care le avem noi puțin mai târziu. El și-a urmărit doar obiectivul, și a încercat de atâtea ori de câte a fost nevoie până când a făcut primul pas. Și ce să vedeți, el nu s-a oprit atunci să se culce pe laurii victoriei, ci a pornit imediat să atingă următorul obiectiv.

Această imagine ne va face să realizăm că toți pornim din același punct, și anume că nu ne pasă de eșec ci încercăm până ne iese. Reacția la eșec este deci ceva ce copiii învață din experiențele lor de zi cu zi.

Psihologul Carol Dweck de la universitatea Standford, în cartea sa ‘Mindset’ împarte mentalitățile noastre în două categorii:

Mentalitate fixă:

O au cei care cred că talentele, inteligența și abilitățile lor sunt date de natură, că s-au născut înzestrați cu ele și deci nu ține de ei să le îmbunătățească.

Mentalitate de creștere:

O au cei care cred că talentele, inteligența și abilitățile se pot îmbunătăți, și ține de fiecare individ să facă asta pentru el însuși.

Fiecare dintre noi avem fie o mentalitate, fie alta, fie o combinație între cele două.

Dacă copilul crede despre el că este înzestrat de la natură cu talent, inteligență, este mai bun decât ceilalți, atunci motivația lui va fi să-și apere poziția, deci să nu fie într-o situație în care să se creadă altfel despre el. El va performa foarte bine în situațiile pe care le controlează, unde nu e nici o posibilitate de a greși, și evita orice provocare care ar sta în afara zonei lui de confort, pentru a nu-și compromite statutul.

Dacă copilul crede despre el că inteligența, talentul și abilitățile lui se pot îmbunătăți cu efort și că depinde de el să facă asta, motivația lui va fi să se dezvolte, să învețe lucruri care să îl ajute să-și dezvolte inteligența, talentul și abilitățile. El va accepta provocări și va învăța din greșeli pentru a crește.

Dacă pornim de la premiza că aceste două mentalități se învață, înseamnă cu siguranță că ele se pot și modifica.

De ce noi ca părinți ar trebui să ne dorim și să insuflăm copilului nostru o mentalitate de creștere?

Niciodată ritmul în care lumea noastră se schimbă nu a fost mai alert. Nimeni nu mai știe astăzi ce meserii vor dispărea sau apărea până când copiii noștri vor intra în piața muncii, singura certitudine este că schimbarea în viața oricui este inevitabilă. Cea mai bună abilitate, care ne ajută să ne comportăm cel mai bine în vremuri de mari schimbări, este să fim flexibili, să găsim căi de adaptare la noua situație.

Numai atunci când avem o mentalitate de creștere vom fi flexibili, vom accepta provocări, vom învăța să ne adaptăm. Doar dacă noi credem că stă în puterea noastră să ne îmbunătățim abilitățile, vom încerca să facem asta.

Alegerea este deci evidentă, rămâne doar să vedem ce putem face noi ca părinți pentru a-l face pe copilul nostru să aibă o mentalitate de creștere. Iată câteva sfaturi:

  1. Să evaluăm dacă noi ca părinți avem o mentalitate de creștere sau nu.
  2. Să folosim constructiv modul în care îl lăudăm pe copil. În loc să lăudăm notele, rezultatele, ce impresie crede că a făcut doamnei astăzi, că a luat notă mai mare decât colegul de bancă, să lăudăm efortul, strategiile, faptul că a încercat ceva nou. Să-l lăudăm desigur când ia o notă mare, dar să legăm această reușită de efortul depus. ‘Bravo, ai luat notă mare, înseamnă că te-ai pregătit foarte bine pentru testul ăsta’
  3. Să folosim constructiv modul în care gestionăm greșeala sau eșecul. Să arătăm că din greșeli învățăm și apoi încercăm din nou. În loc să îl certăm pentru nota mică, să recapitulăm partea de materie pe care nu am știut-o la test, când pierde la un joc, să încercăm împreună să găsim o altă strategie.
  4. Să folosim constructiv modul în care punem întrebări despre cum a fost ziua lui la școala. ‘Ai încercat astăzi ceva nou?’ ‘Ai făcut ceva ce ți s-a părut foarte greu astăzi?’ ‘Ce ai învățat astăzi dintr-o greșeală’ ‘Dacă nu ți-a ieșit asta astăzi, ce alte strategii ai putea folosi?’
  5. Să îl încurajăm să ceară ajutor când nu reușește să ducă ceva la bun sfârșit, în loc să renunțe să ducă acel lucru până la capăt. Să-l încurajăm să-și spună ‘ Nu pot face asta încă, dar cu efort (sau cu ajutor) voi reuși’

Dacă școala, cu atâtea criterii de competitivitate, de cine e mai bun, de toată lumea învață la fel, nu va reuși cu siguranță să cultive mentalitatea de creștere a copilului nostru, este cu atât mai mult datoria noastră de părinți să avem grijă de asta chiar împotriva a ce se întâmplă în școală. Viitorul copilului vostru depinde de asta.

La SoulKids, copilul tău va vizualiza ce înseamnă să ai mintea deschisă și va învăța să gestioneze eșecul, atât în lumea lui interioară, cât și ca răspuns la reacțiile negative ale celor din jur.

Dacă vă înscrieți la Newsletterul nostru, în partea de sus a paginii, veți primi o serie de 5 PDF-uri cu sfaturi despre cum cultivăm o mentalitate de creștere.

Aici găsiți calendarul atelierelor noastre:

Vezi aici calendarul

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns