Despre copii

Importanța jocului liber in dezvoltarea copilului

Pornesc de la o carte cu un titlu atat de sugestiv : “Einstein never used flash cards” scrisă de 3 mame cu doctorat in psihologia copilului. O lectură foarte interesantă pe care o recomand tuturor.
Cartea explică mecanismul de invățare al copiilor și de ce este nevoie ca ei să memoreze mai puțin și să se joace mai mult.

Există atâtea cărți și bloguri și ateliere de parenting, este un topic atat de bogat și sunt atât de multe idei. Noi ca părinți ne simțim aproape obligați să urmăm trendurile și să ținem pasul cu ceea ce fac cei din jur.

Ajungem să ne simțim responsabili de fiecare minut din timpul copilului și ne străduim să-l invățăm lucruri conform cu ultimele cunostinte de parenting acumulate. Ceea ce omitem câteodată este că el are propriul lui mecanism de a invăța și de a cunoaste lumea.

Ceea ce ne face pe noi ființe inteligente este capacitatea noastră de a ne adapta și de a invăța lucruri noi despre ceea ce ne inconjoară. Este construit in noi acest mecanism care ne ajută să acumulam cunoștine din experiențele de zi cu zi. Fiecare copil pe măsură ce crește iși dezvoltă și perfecționează acest sistem de a explora și a se adapta. Când ii punem in față flash cards, sau ultima aplicație de pe telefon de unde invață aritmetica, nu facem decât să intervenim in mecanismul lui de a descoperi lucruri. Cu timpul copilul se adaptează la stilul nostru de parenting prin a inceta să doreasca să descopere el singur aceste lucruri și a astepta in schimb să i le spunem noi.

Care este alternativa? Să-l lasam câteodată să se plictisească și să nu ne simțim responsabili pentru fiecare minut al zilei lui. Să-l lăsăm să se joace el liber fără să-i impunem reguli sau să-l clasificăm/judecăm. Să vedem diferența dintre a juca un joc de fotbal la școală unde el așteaptă insctrucțiuni de la antrenor și un joc de fotbal pe maidan, unde regulile sunt făcute de el, nu există tabelă de scor și nu-l evaluează nimeni.

Acolo pe maidan el decide, el trebuie să fie creativ, să inventeze reguli, să negocieze aceste reguli cu prietenii de joc. Fără să știe el invață acum să fie lider și să comunice. Nu ii este teamă că greșește, nu trebuie să mulțumească pe nimeni. Acolo el este liber.

Sistemul acesta competitiv in care noi il punem incă de la grădiniță nu este de natură să stimuleze creativitatea și libertatea de a alege. Copilul lucrează să atingă obiective fixate de adulți, teste, note. Scopul lui este să facă pe placul doamnei educatoare/invătățoare și să nu ia note mici la teste. Ii va fi frică să nu cumva să greșeașcă. Din frica asta de a nu greși va veni apoi frica de a incerca lucruri noi, pe care el nu le stăpanește, și unde exista riscul să nu performeze bine.

Sigur o să spuneți, dar care este soluția intr-un sistem unde școala și orice alta formă de educație sunt concepute pe acest model competitiv. Noi ca părinți am putea să schimbăm puțin asta prin a incuraja mai degrabă efortul decat lăuda rezultatele, prin a-l incuraja să incerce lucruri noi, prin a-i spune că greșeala este doar ceva din care tragem invățăminte inainte de a incerca din nou.

Noi ca părinți avem alegerea intre a pune accent pe nevoile și interesele copilului sau a-l impinge să facă pe placul cuiva. Cand copilul lucrează să se incadreze intr-o norma sau standard el iși pierde autenticitatea, incearcă să fie ca toti ceilalți și să facă ce fac toți ceilalți.

Deși noi suntem in mod natural unici și speciali, conjunctura și societatea ne fac să uităm ce avem noi deosebit și ne determină să devenim “normali”.

Inchei cu un citat din Albert Einstein și cu indemnul de a vă lăsa copiii să gândeasca si să se joace liber.

“Few are those who see with their own eyes and feel with their own hearts.” – Albert Einstein

Daca vrei să afli mai multe despre programele SoulKids intreabă-mă aici:

Lasă un răspuns