Puterea conversației

Noi părinții jucăm un rol esențial în dezvoltarea copiilor noștri, iar anii copilăriei reprezintă fundația pe care ei își vor clădi viața. Este esențial să facem tot ce ne stă în putere pentru a le da copiilor noștri un start bun, pentru că ceea ce punem noi în mintea lor în primii ani le va da aripi sau îi va țintui la pământ.

Când stăm să analizăm acum, adulți fiind, cele mai multe piedici în dezvoltarea noastră ni le punem chiar noi înșine. Dacă noi conștientizăm asta, ar trebui să ne străduim să creștem copii liberi, care înțeleg că potențialul lor este imens, copii care nu au convingeri care să-i limiteze, care cred că prin efort și perseverență pot realiza orice.

Noi ca părinți avem la îndemână instrumente importante pe care le putem folosi fiecare zi în conversațiile noastre cu copiii, și anume, cum punem întrebări, ce lăudăm în comportamentul lor, ce soluții oferim și cum îi criticăm.

Copiii noștri au o înclinație naturală să ne facă pe plac, pentru că noi suntem modelele după care ei se ghidează. Orice comportament, atitudine, limbaj al nostru este precum caietul lor de notițe. Copilul nu va judeca ce spunem sau ce facem noi, ci va lua ca atare și își va însuși necondiționat.

Cea mai bună strategie de parenting pe care noi ca părinți ne-o putem propune, ar fi să fim proactivi, și să modelăm cu intenție comportamente, mai degrabă decât să fim reactivi și să încercăm să le reparăm pe cele nepotrivite atunci când ele apar.

Stă în puterea noastră, și necesită puțin efort și perseverență, să facem conversațiile pe care le avem zilnic cu copiii noștri, constructive.

Iată câteva sfaturi despre cum să facem asta:

  1. Obiectiv: Obiectivul nostru ar trebui să fie să clădim pentru copil o mentalitate flexibilă, în sensul ca el să creadă că stă în puterea lui să se dezvolte și să învețe orice, și că, prin efort și perseverență, poate ajunge oriunde își propune, își poate dezvolta abilitățile. Atunci când noi spunem, ești talentat, ești genial, ești cel mai bun, copilul înțelege că el e înzestrat pur și simplu cu abilitățile astea, că ele sunt fixe, și că nu stă în puterea lui să le dezvolte. Focusul nostru ar trebui să fie pe ce depinde de el să facă, și stă în puterea lui, și nu pe ce depinde de factori externi, ceva ce el nu poate controla. (efortul depinde de mine, rezultatele nu, a-mi dezvolta talentul depinde de mine, a avea talent nu)
  2. Întrebări: Atunci când punem întrebări ar trebui să avem în vedere mereu obiectivul, și să formulăm astfel încăt să subliniem ce este legat de efort, progres, perseverența, lucruri și experiențe noi. Ai făcut astăzi ceva ce ți s-a părut greu? Cum ai depășit această dificultate? Ce altă strategie ai fi putut folosi? Ce ai învățat nou astăzi? Cum ai ajutat pe cineva astăzi? S-a întâmplat să greșești ceva astăzi? Ce ai învățat din greșeala ta? A fost ceva ce ți-ai propus să faci și nu ai făcut astăzi? Cum ai putea să te organizezi mai bine data viitoare? Este ceva ce te-a făcut curios astăzi? Care crezi că este cea mai bună cale de a afla mai multe lucruri despre asta? De câte ori te-ai supărat astăzi și de ce? Ce ai fi putut face pentru a evita situațiile astea? Ce putem învăța din asta? Care e părerea ta? A trebuit să faci o alegere astăzi? Cum ai făcut această alegere? Dacă ai putea să faci ceva pentru ca ziua ta să fie mai bună ce ai face?
  3. Laude: Atunci când lăudăm ar trebui să avem în minte același obiectiv, și să lăudăm efortul, progresul, perseverența, lucruri și experiențe noi. Laudele trebuie să fie meritate și pentru chestiuni specifice. ‘Efortul tău ți-a adus un rezultat bun’ în loc de ‘bravo ai luat notă bună’. ‘Camera ta arată foarte îngrijit’ în loc de ‘Îmi place cât de îngrijită e camera ta’ . ‘Strategia ta a dat rezultate’ în loc de ‘Ești foarte bun la jocul ăsta’ ‘Mulțumesc că ai fost generos astăzi’, ‘Mulțumesc că ai făcut un compliment bunicii’, ‘Ai fost înțelept când nu te-ai supărat că ai pierdut la joc’ ‘Pentru că ai exersat în fiecare zi, ai progresat foarte mult’, ‘Mulțumesc pentru că ai fost bun azi cu fratele/sora ta’ ‘Ai fost curajos astăzi când ai încercat ceva nou’ ‘Foarte bine că ai găsit o soluție și nu ai renunțat’. ‘chiar dacă rezultatul tău nu a fost cel așteptat, ai progresat foarte mult față de data trecută’
  4. Soluții: Soluțiile pe care le oferim la problemele pe care le pun copiii noștri ar trebui să fie sugerate și nu impuse. Atunci când ajungem împreună, și de comun acord, la soluție, este mult mai probabil ca ei să-și însușească această soluție. În loc să spun ‘ți-am spus să înveți mai mult și nu ai ascultat, data viitoare să crezi ce-ți spun eu’ aș putea spune ‘cum crezi că ar trebui să procedezi la testul următor? Ce ai putea învăța din greșeala asta?’ Întotdeauna ar trebui să mă concentrez pe a găsi o soluție și nu pe a crea scuze (știu că nu ai dormit bine, colegul a fost zgomotos și ți-a atras atenția) și întotdeauna să bazez soluția pe capacitatea copilului de a rezolva problema, nu să fac eu asta în locul lui.
  5. Feedback: Critica ar trebui eliminată cu desăvârșire din conversațiile noastre cu copiii (asta ca să nu spun ar trebui eliminată punct). Nu ar trebui să spun copilului niciodată ești slab, ai greșit, nu mi-a plăcut cum ai dansat sau nu ești în stare. Critica nu va aduce niciodată nimic constructiv, ea doar va scădea copilului stima de sine. Ar trebui să transform critica în feedback, adică să spun ce nu-mi place, dar să ofer și o soluție: ‘ai avut dificultăți la ora de dans, cred că ai mai putea lucra la tehnica ta’, ‘Progresul tău la matematică nu este așa de bun, poate că ar trebui să exersezi mai mult’ ‘Rezultatele tale sunt sub așteptări, poate că efortul tău nu este suficient’ Evită să faci comparații cu alți copii, concentrează-te pe a sugera mai mult efort, exerciții, strategii pe care le poate folosi copilul tău.

Schimbările acestea în conversațiile noastre zilnice îl vor ajuta pe copil să înțeleagă ce apreciem și considerăm important, și atunci el iși va adapta acțiunile pentru a veni în întâmpinarea așteptărilor noastre.

Nimeni nu este perfect, și nici nu ar trebui să ne propunem asta. Trebuie să recunoaștem că suntem oameni și uneori facem greșeli. Iar dacă ni se întâmplă să strecurăm într-o zi o critică sau o întrebare pe care nu ne-am fi dorit s-o punem, face foarte mult să recunoaștem asta în fața copiilor noștri.

Vă încurajez să încercați pe cât posibil să modelați în mod conștient conversațiile zilnice cu copiii. Cu siguranță veți vedea diferența. Efortul dozat câte puțin dar zilnic face mult mai mult decât o predică serioasă pe care i-o ținem doar din când în când.

Lasă un răspuns