fbpx

Cu toții ne dorim copii echilibrați, care ating așteptările noastre privind comportamentul pe care îl au.

De multe ori, faptul că unii copii au un comportament dificil, este un motiv de a ne învinovăți fie pe noi părinții, că am fost poate prea permisivi, sau dimpotrivă prea stricți, fie pe copil, pentru că ar avea un comportament deviant doar pentru că ar vrea atenție, i-ar lipsi motivația, sau ar vrea cu orice preț să ne ducă pe noi în pragul disperării.

Filozofia pe care noi o avem relativ la comportamentul copilului nostru, ne va duce la instrumentele pe care noi alegem să le folosim pentru a îndrepta comportamentul. Dacă noi credem de exemplu că îi lipsește motivația, dorește atenție, și în general că el se comportă așa pentru că așa vrea, vom apela la sistemul de recompense/pedepse, prin care să încurajăm un comportament dorit.

Dr Ross Greene (https://www.livesinthebalance.org/walking-tour-parents) are însă o abordare cu totul diferită, care va schimba complet filozofia pe care noi o avem vis-a vis de un comportament deviant.

El spune așa, dacă copilul ar avea abilitatea să se comporte bine, el s-ar comporta bine. Valabil și pentru un adult, dacă noi am avea abilitatea să facem să arătăm bine în orice situație, cu siguranță am alege să arătăm bine.

Filozofia aceasta schimbă cu totul modul de abordare al problemei, pentru că acum nu mai dăm vina pe copil, sau pe noi, ci ne gândim la ce abilități ar trebui să învețe copilul nostru pentru a se comporta bine în anumite situații.

Deodată suntem mult mai puternici. Pentru că ăsta e un punct de vedere foarte practic de a privi problema. Putem să ne raportăm la comportament la fel ca la orice altă competență care îi lipește copilului.

Dacă el de exemplu are dificultăți în a învăța să citească, a-l motiva/pedepsi nu rezolvă problema și nu ajută aici, pentru că nu e vorba că el este demotivat, ci doar că are nevoie de ajutor în a asimila competența de a învăța cum să citească. Atunci când îl motivez fără să îl ajut să învețe să citească, nu fac decât să îl frustrez mai mult.

Dacă avem aceeași abordare și în cazul comportamentului nedorit, atunci vom privi asta ca pe lipsa undei abilități de care copilul are nevoie pentru a se comporta bine într-o situație.

Copilul va avea un comportament deviant, spune dr Greene, în situații în care împrejurările în care se află sunt prea dificil de abordat relativ la capacitatea lui de adaptare.

Luate în mare, abilitățile de care copilul are nevoie pentru a răspunde corect unei împrejurări sunt:

Atunci când noi ne vom lua timp și vom trata cauza, prin a-l ajuta pe copil să asimileze abilități, astfel încât el să fie corect echipat pentru a răspunde unei situații, în loc să reacționeze, atunci motivele care conduc la comportamentul nepotrivit vor dispărea.

Nu este ușor, și poate lua ceva timp, dar merită. Filozofia este să echivalați comportamentul nedorit cu o problemă nerezolvată. Atunci când rezolvați problema, rezolvați comportamentul.

Câteva sfaturi despre cum să procedați:

  1. Încercați să fiți cât mai specifici în a determina situațiile în care copilul are un comportament nedorit. Puteți crea un jurnal în care să treceți punctual situațiile dificile, fiind cât mai concreți: cine, cum, când, unde. Ajută foarte mult să definiți cât mai specific, în cât mai multe detalii. De exemplu: îi este dificil să treacă de la jocul cu tableta, la rezolvarea temelor, în zilele de weekend. Aici e o listă cu posibile situații dificile.
  2. Atunci când adunați o listă de dificultăți, (situații care declanșează comportamentul deviant), încercați să definiți, cât mai concret o problema nerezolvată pe care copilul o are. Aici un video în care sunt evaluate dificultăți
  3. Dintre problemele identificate, alegeți-le pe cele mai importante, pe care veți începe să lucrați cu copilul.
  4. Alegeți problema pe care să o aduceți în discuție cu copilul, și încercați să aflați în cât mai multe detalii despre punctul de vedere al copilului. Aici nu încercați în niciun fel să oferiți soluții, ci doar puneți întrebări despre ce simte copilul față de această problemă, încercând să înțelegeți cât mai limpede dificultățile lui. ‘Am observat că ai dificultăți în a lăsa tableta ca să treci la teme, care-i treaba?’, folosiți întrebări până ajungeți la cele mai fine nuanțe.
  5. Atunci când aveți definită problema, și ați aflat punctul de vedere al copilului, definiți punctul dumneavoastră de vedere. ‘Eu cred că dacă ai lăsa la timp tableta pentru a te apuca de teme, vom putea să acordăm mai mult timp jocului liber’
  6. După ce vă expuneți punctul de vedere, alegeți de comun acord cu copilul calea de urmat. Lăsați-l pe el să se exprime întâi, nu impuneți, ci doar oferiți sprijin. Faceți împreună un plan pe care să vi-l asumați, apoi lăsați copilului libertatea de a pune planul în aplicare.
  7. Evaluați și ajustați de comun acord.

Perseverența și răbdarea vor aduce cu siguranță rezultate durabile. Odată ce reușiți să rezolvați prima problemă, următoarele vor fi mult mai ușor de rezolvat.

Esențial este însă să fiți convinși că sunteți în această poveste împreună cu copilul vostru, și că o soluție găsită împreună, și de comun acord, bazată pe date concrete, va fi mult mai ușor de asimilat.

Odată ce ați parcurs odată procesul, vă va fi mult mai ușor să îl repetați.

SoulKids vă vine în ajutor învățându-l pe copil abilități esențiale, cum ar fi: mentalitate flexibila, gândire pozitivă, stimă de sine, încredere în sine. Echipat cu aceste abilități, copilul va crede că este capabil prin puterile lui să depășească dificultăți.

Înscrie-te la Newsletter

Și vei primi informații utile despre educație și parenting

Rezervă o conversație gratuită aici

Află cum îl poate ajuta life coachingul pe copilul tău!

Completează formularul de mai jos și eu te voi contacta pentru a stabili împreună ziua și ora întâlnirii.

Îți voi răspunde într-un interval de 24 de ore.