fbpx

Bullyingul a devenit o problema cu care se confruntă mai toți copiii care intră în orice fel de colectivitate. Discuția principală este, de obicei, cum ne apărăm de bullying și este mult centrată pe cum ajutăm victima și cum pedepsim agresorul.

Practica generală este să împărțim copiii în buni și răi. Pe cei buni îi ajutăm, pe cei răi îi pedepsim. Mai puțini înțeleg că, dacă luăm un copil catalogat ca fiind ‘rău’ și îl pedepsim, asta nu face decât să îl facă pe acel copil și mai rău, prin asta nu numai că nu rezolvăm problema, mai degrabă o adâncim.

Nimeni nu se naște bun sau rău, comportamentul social este o abilitate care se învață, se formează în timp prin experiențele pe care le avem. Copiii își vor observa părinții și vor ajunge la concluzii privind reacțiile în diferite situații sociale.

Noi ca părinți, prin intervențiile noastre, putem încuraja sau descuraja un comportament. Dacă spunem ‘Mi-a plăcut cum ai ajutat-o pe sora ta să construiască LEGO’ , atunci copilul înțelege că a ajuta pe cineva este un lucru bun. După cum și când spunem, ‘mai mult mă încurci, lasă că fac eu singură’, copilul înțelege că a ajuta nu e un lucru bun.

Trebuie să ne imaginăm că orice spunem și facem noi ca părinți, bine sau rău, copilul nu judecă în nici un fel ci ia ca atare. Copilul nu alege între comportamente, el învață tot ce vede.

Este logic deci, ca atunci când observăm un comportament de bully, să ne uităm puțin la cum am fi putut noi înșine să-l facem pe copilul nostru așa.

Primul pas în a rezolva un comportament nedorit al copilului nostru, ar putea fi să ne punem problema că vina este exclusiv a noastră ca părinți (nu zic că e mereu așa, dar ca primă abordare simplifică foarte mult, pentru că dacă doar noi suntem de vină, înseamnă că depinde doar de noi să corectăm). Dacă pornim de la premiza asta, vom încerca să eliminăm orice comportament al nostru care ar fi putut fi cauza problemei.

Sa luăm cazul unui bully. El face asta pentru că își dorește atenție, pentru că ceva acolo în interior îl doare foarte tare. Copiii care sunt bully au o stimă de sine foarte scăzută, nu-și găsesc motivații în interior, și atunci atenția celorlalți îi face să se simtă bine. (chiar dacă atenție înseamnă critici și acuzații, tot atenție e pentru ei).

Ce putem face noi ca părinți:

  1. ‘Fill his cup’: imaginează-ți că în sufletul copilului tău este o ceșcuță care trebuie alimentată mereu cu dragoste. Găsește în fiecare zi timp, chiar și câteva minute, în care, în mod deliberat, să umpli ceșcuța. Spune-i cuvinte frumoase, faceți ceva împreună, citește-i o poveste.
  2. Limitează autoritatea: ‘De la un părinte autoritar, copilul va învăța ce să facă și ce să nu facă, dar nu va învăța cum să fie’. Dacă noi ca părinți suntem autoritari, dictăm programul și oferim soluții la orice, copilul va fi un simplu executant, nu va crede că este în vreun fel important, ci va face lucruri din instinctul său de conservare, ca să nu fie certat. Când are ocazia, va face și el același lucru altora, și va găsi bucurie în asta.
  3. Limitează criticile, mai ales în public: Când copilul este foarte des criticat, va înțelege că nu este bun și că nu poate reuși. Atunci când astea devin convingeri, acțiunile copilului în mediul exterior (școală, situații sociale) vor fi șovăielnice și atunci rezultatele obținute vor fi slabe. Asta îi va întări convingerea că nu este bun și nu poate reuși, și atunci el va găsi refugiu în a-și câștiga atenție prin răutate. Atenția asta este foarte ușor de obținut.
  4. Elimină etichetele: Nu-i spune copilului tău ‘ești mic’ , ‘ești slab’, ‘ești rău’ pentru că, după cum am amintit mai sus, copilul nu judecă ce îi spunem noi părinții, ci ia ca atare. Dacă eu îi spun destul de des copilului meu că e rău, este o foarte mare șansă ca el să fie convins că este rău și să se comporte ca atare.
  5. Nu fi perfecționist și limitează-ți așteptările: Atunci când avem așteptări foarte mari, pe care le impunem copilului nostru, strădania lui de a atinge aceste așteptări va fi perpetuu zadarnică. În timp, el va ajunge să creadă că este sortit eșecului și că nu are nici o șansă de a reuși. Dacă însă vom adapta așteptările noastre la capacitățile copilului, astfel încât el să le poată îndeplini, rezultatele pozitive pe care le va obține îl vor încuraja să încerce și mai mult, pentru că va crede că poate reuși.

O schimbare de comportament nu se întâmplă peste noapte, dar dacă vom fi perseverenți cu siguranță vom vedea îmbunătățiri.

Dacă copilul nostru are de acasă o bază puternică, merge la școală în fiecare zi cu ceșcuța plină, și știe că la întoarcere îl așteaptă armonie și înțelegere, va fi capabil să facă față oricăror provocări.

La SoulKids facem totul ca să îmbunătățim stima de sine a copiilor. Ei își vor înțelege unicitatea, vor învăța să fie responsabili și să ia decizii pentru ei, vor învăța să comunice eficient și să coopereze, vor învăța să depășească frica, să ignore persoanele negative care îi descurajează și să gândească pozitiv.

Înscrie-te la Newsletter

Și vei primi informații utile despre educație și parenting

Rezervă o conversație gratuită aici

Află cum îl poate ajuta life coachingul pe copilul tău!

Completează formularul de mai jos și eu te voi contacta pentru a stabili împreună ziua și ora întâlnirii.

Îți voi răspunde într-un interval de 24 de ore.