Copilul tău tinde spre excelență sau este perfecționist? Dacă ai un copil care este tot timpul critic cu el însuși și devine foarte ușor frustrat, dacă nu este confortabil cu situațiile/provocările noi sau cu sarcinile mai dificile, atunci este foarte probabil ca el sa fie un perfecționist.
Unii ar putea spune că a fi perfecționist poate fi ceva bun, pentru că ce poate fi rău în faptul că-ți fixezi standarde înalte, dar de fapt perfecționismul poate dăuna copilului în anii lui de formare dacă motivația din spatele acestui comportament este una dăunătoare.
Dr. Carol Dweck, Profesor la Stanford University, definește două tipuri de perfecționism:
- Primul tip este acela căutat de cei care își doresc să atingă excelența într-un anumit domeniu. Motivația lor este intrinsecă, și ei urmăresc să fie mai buni în domeniul ales, care ii pasionează.
- Al doilea tip este cel căutat de cei care vor să evite să fie judecați de cei din jur și care vor să apară perfecți în ochii celorlalți. Acesta ii va face pe copii să fie anxioși și critici cu ei înșiși. Ei vor renunța foarte ușor dacă nu obțin imediat rezultate.
Copiii care caută să atingă excelența sunt de obicei mai motivați, mai perseverenți și bineînțeles mai fericiți, cei care sunt perfecționiști este mai probabil să evite provocările și experiențele noi de frică să nu cumva să greșească. Asta va duce la lipsa de rezultate și ca urmare la scăderea stimei de sine.
Iată câteva strategii pe care le poți folosi ca să-l ajuți pe copilul tău să se îngrijoreze mai puțin și să încerce mai mult:
- Încurajează-l să aibă standarde înalte și sa tindă spre excelență, dar evită cu totul cuvântul „perfect”. În timp ce excelența este ceva spre care tinzi, iți face plăcere și te motivează, perfecționismul te face să fii tot timpul critic și să încerci să găsești greșeli indiferent de cât de bune sunt rezultatele obținute. Dacă tu aștepți perfecțiune de la copilul tău, el va lucra pentru perfecțiune și asta îl va frustra pentru că e ceva imposibil de atins. Ca atunci când el vine acasă cu multe note de 10 și un singur 9, iar tu te concentrezi pe acel 9 în loc de performanța lui generală. O bună strategie ar fi să-l ajuți pe copilul tău să-și stabilească obiective realizabile pe care să le urmeze, mai degrabă decât să vâneze perfecțiunea imposibil de atins.
- Adaugă la propozițiile de negare ale copilului tău cuvântul ÎNCĂ: Nu pot ‘încă’, nu am reușit ‘încă’, nu am învățat ‘încă’. Ajută-l să depășească limitările pe care și le fixează el însuși și să înțeleagă că trebuie să încerce, să învețe din greșeli și apoi să încerce din nou. Încurajează-i efortul și progresul mai degrabă decât rezultatele.
- Arată-i că și tu greșești și că nimeni nu e perfect. Când faci o greșeală evită auto-critica și reproșurile în fața copilului, lasă-l mai degrabă să vadă că ești constructiv, că ai tras învățămintele și încerci din nou, poate chiar îl implici și pe el și îi ceri sfatul.
- Pune accentul pe faptul că trebuie să se bucure de o activitate, joc de echipa sau competiție mai degrabă decât să se concentreze numai pe victorie sau rezultat. Nu îl întreba dacă a câștigat sau câte goluri a înscris ci dacă s-a distrat bine. O frază care mi-a rămas în minte citind ‘The Power of Now” de Eckhart Tolle este: “Do not be concerned with the fruit of your action — just give attention to the action itself. The fruit will come of its own accord.” Din fraza asta eu înțeleg că, a urmări un rezultat este important, dar și mai important este să te concentrezi pe acțiunea necesară în acest moment. Ea este cea care va produce eventual rezultatul.
- Ajută-l să schimbe vocea lui interioară modelând asta prin conversațiile voastre zilnice. În loc de ‘Nu pot’ aș putea spune ‘Nu pot încă, dar voi încerca să mă pregătesc mai bine’ sau ‘cu perseverență voi reuși’. În loc de ‘Mi-e frică să nu greșesc’ spun ‘Chiar dacă mi-e puțin teamă, totuși voi încerca.’ De asemenea îl poți ajuta să modeleze explicațiile pe care și le dă în mintea lui când nu reușește: în loc de ‘mereu mi se întâmplă’ reformulează ‘de data asta s-a întâmplat’. Schimbă explicațiile permanente cu unele temporare. Pune eșecul pe seama unor comportamente și acțiuni decât pe trăsături de caracter: „nu te-ai străduit suficient să faci ordine” în loc de „ești leneș și nu faci ordine cum trebuie”
- Ajută-l să găsească acele activități care îl motivează să încerce mai mult, să se perfecționeze. Atunci când pornim de la un punct forte, este mult mai simplu să devenim excelenți pentru că un punct forte este un lucru la care suntem buni și pe care îl facem cu plăcere. Nu trebuie să atingem excelența în orice, este suficient să alegem o abilitate sau două la care să lucrăm, și pe care să le îmbunătățim constant. Atunci când atingem excelența, vom putea împărți acest dar al nostru cu lumea, și vom primi valoare pentru el. Aceasta este rețeta înțelepciunii, care ne arată drumul cel mai scurt către împlinire.
Este foarte dificil să păstrăm echilibrul într-un mediu atât de competitiv în care trăiesc copiii noștri, dar trebuie să avem mereu în minte ce este mai bine pentru ei. Nu trebuie să lucrăm ca să mulțumim pe cineva sau să fim populari ci trebuie să dorim să atingem excelența pentru noi, prin efortul personal, având obiective realizabile și nu în ultimul rând bucurându-ne pe traseu.
Ascultă aici episodul din Podcastul ‘Eu cresc’ despre Mentalitatea Flexibilă:
