fbpx

M-am simțit inspirată să scriu acest articol după ce am citit un studiu despre știința motivației al Universității Harvard. Dacă doriți să găsiți întregul studiu, accesați acest link.

Iată ce spune în linii mari acest studiu:

Studiul începe așa:

‘O societate care se dezvoltă cu succes depinde de oameni care își ating potențialul, și care contribuie la economie și la binele comun’

Center on the Developing Child – Harvard University

De ce unii oameni sunt motivați, proactivi, și capabili să depășească obstacole și unii oameni nu? Ca să răspundă la această întrebare ei s-au dus să înțeleagă mecanismele care se creează încă din copilăria timpurie în creierul nostru, și care stau la baza dezvoltării motivației. Circuitele care se formează în creierul nostru (încă din primele luni de viață) sunt determinate de două componente: genetica și experiența de viață. De aceea este esențial pentru noi ca părinți să creăm, încă din primele clipe de viață ale copiilor noștri, experiențe care să contribuie la dezvoltarea unui sistem de motivație sănătos și echilibrat.

Care sunt concluziile la care au ajuns cercetătorii:

1. Sistemul de motivație este construit pe două componente, factori interni (instincte, interese, preferințe), și factori externi (recompensă, pericol)

Rezultă două tipuri de motivație:

Odată ce nevoile de bază ale copilului sunt asigurate, el este motivat din interior de dorința de a explora, de a se juca, de a putea să ducă la bun sfârșit o sarcină, sau învăța să facă foarte bine un anume lucru. Acest fel de motivație este foarte important pentru procesul de educație și dezvoltarea copilului, pentru că va duce la un angajament puternic din partea lui, va aduce rezultate, de care copilul se va simți mândru. Experiența este una pozitivă. Această motivație care vine din interior este considerată cea mai constructivă și durabilă, și noi părinții putem ajuta la învățarea ei prin suportul și feedback-ul pe care îl dăm copilului.

2. Dorința de a avea o experiență plăcută depășește plăcerea pe care o simțim având această experiență.

Circuitele din creier legate de dorința de a avea o experiență plăcută sunt strâns conectate cu emoțiile pe care le-am resimțit în trecut având aceeași experiență, precum și de acțiunile care au dus la acea experiență. Aceste legături sunt atât de puternice încât dorința de a repeta acțiunea se va menține chiar și în absența recompensei. Asta poate explica de ce unii dintre noi ne angajăm în astfel de acțiuni chiar și după ce nu ne mai bucurăm de experiența propriu zisă (ne satisfacem pofta de dulce, dar continuăm să mâncăm prea multe dulciuri de exemplu).

Circuitele care se activează în creier în timp ce avem o experiență plăcută sunt însă mult mai fragile și mai dificil de activat. De aceea plăcerea intensă este mai dificil de experimentat decât dorința intensă. De exemplu mirosul unei pâini proaspete poate să declanșeze o dorință bazată pe experiențe anterioare, dar consumul exagerat de pâine poate să nu fie atât de plăcut în realitate.

Ce putem înțelege aici este că, ar trebui să legăm motivația de experiență, nu de recompensă. De exemplu, în loc să-i dăm bani pentru că îndeplinește un obiectiv, am putea să-i oferim o experiență frumoasă petrecută împreună (mergem în oraș și mâncăm o înghețată, facem o excursie, sau jucăm împreună jocul lui favorit)

3. Experiențele pe care copiii le au sunt percepute și afectează sistemul motivației în mod diferit, în funcție de diferitele faze ale dezvoltării lor

Unui bebeluș, sistemul de motivație i se dezvoltă prin interacțiunea cu mama sau cei din imediata apropiere. El va înțelege și va putea face diferența între experiențele plăcute și experiențele neplăcute, după care, pe măsură ce crește, va începe să identifice situațiile periculoase comparativ cu cele mai puțin periculoase. Aici suportul unui adult are un impact decisiv. Dacă de exemplu copilul aude un zgomot puternic, poate să intre în panică și să creadă că e ceva periculos, dacă însă simte protecția mamei în imediata apropiere, situația va trece ca fiind mai puțin stresantă.

La copii, sistemul motivației depinde foarte mult de suportul pe care ei îl resimt din partea familiei imediate, precum și de experiențele trăite împreună cu familia, până la vârsta de 6 ani, apoi de școală și cei implicați în educația lor în afara familiei când sunt mai mari.

La adolescent, sistemul motivației depinde mai mult de recunoașterea performanțelor lui, și de feedback-ul prietenilor sau celor apropiați. Bucuria de a fi bine integrat social, și acceptat, are cea mai mare contribuție la sistemul motivației.

4. Sistemul motivației poate fi distrus de lipsa feedback-ului și a suportului, precum și de învățarea neputinței.

Lipsa interacțiunii și feedback-ului: Copiii care trăiesc într-un mediu familial sigur, care le asigură suport și este previzibil, vor dezvolta un sistem al motivației sănătos și echilibrat, bazat pe cele două tipuri de motivație (ceea ce doresc să experimenteze și ceea ce doresc să evite), precum și pe dorință/plăcere. Copiii care trăiesc într-un mediu familial dezordonat, haotic și în stres, vor dezvolta o motivație bazată pe evitare și frică. Frica este folositoare în anumite situații, dar dăunătoare atunci când le împiedică dorința de a explora.

Învățarea neputinței: Motivația are la bază experimentarea unui oarecare succes în urma acțiunii pe care o faci. Atunci când copiii nu experimentează niciodată succes ca efect al acțiunilor lor, ei vor învăța de fapt neputința. Dacă abilitățile și talentul sunt văzute de copil ca fiind fixe, le ai sau nu le ai, (mentalitate fixă), atunci când încearcă pentru prima oară, și nu reușește, va înțelege că nu e înzestrat cu acea abilitate, și motivația va scădea. Dacă însă copilul crede că stă în puterea lui să-și dezvolte abilitățile și talentul, (mentalitate flexibilă), atunci un eșec semnalează o oportunitate de dezvoltare, motivația crește.

5. Concluzii și implicații asupra politicilor publice necesare:

Chiar dacă sistemul nostru de învățământ este departe de a adopta ultimele metode de educație, copiii noștri merg la școală acum.

Vă sfătuiesc deci să selectați și să aplicați în familie, sau prin activitățile extrașcolare ale copiilor, aceste descoperiri, astfel încât să fiți siguri că sistemul motivației copiilor voștri este unul sănătos, bazat pe ceea ce vine din interiorul lui, și nu pe motivația care vine din exterior și este dată de aprobarea celorlalți.

Cum spunea creatorul SoulKids Vikas Malkani:

‘Respectul celorlalți este de 100 de ori mai valoros decât aprobarea lor’

Înscrie-te la Newsletter

Și vei primi informații utile despre educație și parenting

Rezervă o conversație gratuită aici

Află cum îl poate ajuta life coachingul pe copilul tău!

Completează formularul de mai jos și eu te voi contacta pentru a stabili împreună ziua și ora întâlnirii.

Îți voi răspunde într-un interval de 24 de ore.