You are currently viewing Cum să delegăm responsabilități astfel încât să obținem rezultate

Cum să delegăm responsabilități astfel încât să obținem rezultate

M-a inspirat o carte minunată, pe care o recomand cu căldură, și anume ‘The 7 Habits of Very Effective People’ de Stephen Covey. Acolo el povestește despre cum a aplicat el delegarea de responsabilități în familia sa. Sunt niște principii care sunt universale, se pot aplica în orice familie, și creează rezultate durabile.

A-l învăța pe copilul tău responsabilitate este esențial. Odată cu asta el învață leadership, disciplină, perseverență, abilități esențiale în drumul lui spre succes. În plus, odată creat un obicei, acesta se poate aplica în orice altă situație viitoare în care este nevoie.

Imaginează-ți un copil care își face temele, curat în cameră, își organizează eficient timpul, nu pentru că îi spui tu ce să facă pas cu pas, ci pentru că a învățat să-și asume și să gestioneze responsabilități.

Stephen Covey numește în cartea sa două tipuri de delegare de responsabilități:

Pe primul îl numește ‘Gofer delegation’, atunci când delegi responsabilitatea, dar îi spui celui în cauză pas cu pas ce are de făcut, ești concentrat pe metodă și te consideri responsabil pentru rezultat. Această cale nu duce însă nicăieri, pentru că rămâne tot în sarcina ta să supraveghezi pas cu pas ce face celălalt, nu te scutește deloc de stres și timp, și creează rezistență.

Pe al doilea îl numește ‘Stewardship delegation’, care înseamnă să delegi împreună cu responsabilitatea, încrederea că acea persoană poate să ducă la bun sfârșit în mod independent acea responsabilitate. Această delegare se concentrează pe rezultat, și lasă metoda în sarcina celuilalt. Durează puțin mai mult și este mai dificil de implementat, dar creează rezultate durabile și repetabile în viitor.

De ce este nevoie ca să poți delega responsabilitatea în acest mod:

  1. Instrucțiuni – ia-ți timp, ai răbdare, și explică exact care sunt așteptările tale. Dacă de exemplu responsabilitatea este să facă curat în cameră, exemplifică prin a-i arăta camera curată și camera dezordonată. Nu-i spune însă cum să facă. Instrucțiunile ar trebui să se refere eventual la niște limite, ce să nu facă pentru a evita accidente. Lasă-i responsabilitatea de a-și alege singur metoda, atâta timp cât aceasta duce la rezultatul dorit.
  2. Resurse – explică resursele la care poate apela pentru a duce la bun sfârșit responsabilitatea. Ajutor, materiale etc.
  3. Răspundere – Anunță niște standarde care vor fi evaluate din când în când, la momente pe care le conveniți împreună.
  4. Consecințe – Explică ce se va întâmpla, pozitiv sau negativ, la sfârșitul evaluării.

Iată cum povestește Stephen Covey ce s-a întâmplat concret în procesul lui de delegare de responsabilitate către fiul de 7 ani:

În familie există ședințe periodice, în care se stabilesc obiectivele, și acțiunile necesare pentru atingerea obiectivelor. Multe din acțiuni revin bineînțeles părinților, până la un moment dat, când fiul de 7 ani se oferă să aibă grijă de iarba din curte.

Înainte să-i delege propriu-zis responsabilitatea, și-a luat două săptămâni în care i-a explicat concret ce este de făcut. Și-a anunțat așteptările într-un mod simplu, prin 2 cuvinte: ‘Verde și curat’. S-a asigurat că fiul său înțelege exact ce înseamnă verde (i-a arătat peluza impecabilă a vecinului), și au exersat împreună cum ar face curat. Nu i-a spus cum să ude, a amintit doar că el dacă ar fi să aleagă, ar da drumul la aspersoare în fiecare seară, dar nu e obligatoriu. Oricare metodă care duce la acest rezultat, adică verde, este bună.

Apoi i-a spus așa: ‘Pentru că tu te-ai oferit să faci asta, eu am încredere că o s-o faci, și eu nu mă mai ocup deloc. Cine este șeful? Chiar tu. Ți-ar plăcea ca mami și tati să te bată la cap tot timpul cu asta? Nu. Îmi vei putea cere ajutorul, și eu te voi ajuta dacă am timp disponibil. Odată pe săptămână, vom merge împrejurul curții și vom vedea rezultatele.

Verde și curat. Două săptămâni și două cuvinte.

Sâmbătă, în prima zi de delegare nu s-a întâmplat nimic, nici duminică. Apoi au trecut pe rând luni și marți, tot nimic. Era iulie și iarba începuse să se îngălbenească. Miercuri, când s-a întors de la serviciu, băiețelul lui era în fața casei, se juca.

Când a văzut asta, a fost cuprins de gânduri, îi venea să strige, ‘Hei, vino imediat și strânge gunoiul acesta’. Dar și-a stăpânit impulsul. În loc de asta a spus: ‘Bună dragul meu, ce faci?’

Apoi, la masă a spus: ‘Ce-ar fi să mergem astăzi în jurul curții să vedem rezultatele muncii tale?’. Băiețelul a lăsat capul în pământ și a început să plângă. ‘E greu tată, a spus el!’ ‘Ooo aș putea să te ajut în vreun fel?’ băiețelul a răspuns, ‘Ai putea să vii cu mine acum’ Au luat fiecare câte un sac de gunoi. Băiețelul l-a rugat să strângă gunoiul de la grătarul de sâmbătă, pe care nu ar vrea să pună mâna, a făcut exact așa cum i-a cerut.

În vara aceea i-a mai cerut ajutorul de vreo două ori, în rest copilul s-a asigurat mereu că iarba e verde și curată.

Încrederea este cea mai mare motivație pe care i-o poți da copilului tău.

Cu siguranță că tu poți face mai bine curățenie în camera lui, dar este mult mai constructiv să-i acorzi încredere, să-i transmiți mesajul că poate contribui la viața familiei, și contribuția lui este importantă. Asta îi va crește stima de sine.