Despre minunea care este copilul tău

Pornesc de la un citat din cartea ‘You,your child and school’ a lui sir Ken Robinson și care spune așa despre minunea care este copilul tău:

Every newborn baby is a seething bundle of possibilities. When you look at a baby in the crib, what do you see? You may see a picture of innocence and dependency. Babies do seem helpless and in many ways they are, but they’re evolving at a breathtaking pace. What you’re really looking at is “the greatest mind that has ever existed, the most powerful learning machine in the universe.”

Sir Ken Robinson, PhD. You, your child, and school: navigate your way to the best education (Kindle Locations 675-678). Kindle Edition.

Ceea ce spune sir Ken Robinson aici este că, atunci când te uiți la un bebeluș nou născut, te uiți de fapt la o multitudine de posibilități. Dacă îl privești, poți vedea o imagine a inocenței și dependenței. Bebelușii par neajutorați, și chiar sunt în mare parte, dar ei evoluează cu o viteză amețitoare. În realitate spune el te uiți la ‘cea mai mare minte care a existat vreodată și la cea mai puternică mașină de învățat din univers’

De la momentul în care se nasc și până în ziua în care primesc primul lor salariu (spune tot sir Ken Robinson), copiii noștri trec printr-o metamorfoză miraculoasă. În condiții optime de dezvoltare, cu nutriția corectă, odihnă și mișcare, copiii evoluează din punct de vedere fizic. Evoluează emoțional pe măsură ce creierul și sistemele nervoase devin mai sofisticate. Se dezvoltă cognitiv pe măsură ce cunoștințele și înțelegerea lor despre lume cresc. Cresc din punct de vedere al inteligenței sociale pe măsură ce învață să se raporteze la alte persoane. Și, nu în ultimul rând, se dezvoltă spiritual, găsind sens, scop și compasiune în viețile lor. Sigur că putem face distincție între aceste procese, dar este înșelător să le separăm. Dezvoltarea copiilor noștri nu este organizată în compartimente separate. Dezvoltarea lor fizică afectează dezvoltarea lor cognitivă, care este strâns legată de experiențele lor sociale, toate acestea se împletesc cu sentimentele și emoțiile lor despre ei înșiși și lumea din jurul lor

Cu toții venim pe lume cu această ‘puternică mașină de învățat’, și în fiecare moment al vieții noastre active, fie conștient, fie nu, noi învățăm.

Există două tipuri de învățare:

Învățarea explicită – este procesul în care dobândim cunoștințe și abilități prin intermediul informațiilor directe și conștiente. Acest tip de învățare implică conștientizarea obiectivelor noastre de învățare și efortul deliberat de a le atinge. Din această categorie fac parte procesul de învățare la școală, urmărirea de tutoriale sau cursuri, memorarea unor date.

și

Învățarea implicită – înseamnă dobândirea de cunoștințe și abilități fără a fi nevoie de efort conștient sau instruire formală. Aceasta este cunoașterea pe care o acumulăm adesea în mod neașteptat sau subconștient, din context. Aici putem menționa de exemplu învățarea limbii materne sau învățarea abilităților sociale și a regulilor de conduită.

Tuturor ne este clar și știm exact ce avem de făcut pentru a le facilita copiilor noștri învățarea explicită. Este mult mai ușor de înțeles cum să facem asta, iar școala măsoară doar acele cunoștințe dobândite prin învățare explicită. Cunoștințele dobândite prin învățare explicită sunt vizibile imediat, palpabile, ne aduc satisfacție. Este deci de înțeles de ce punem mare preț pe ele. Uneori însă neglijăm cu totul cealaltă învățare, implicită, care este mult mai subtilă, nu aduce rezultate imediate și nu este ușor de măsurat. Concretul este pentru noi mult mai important decât subtilul. Conștientul este pentru noi mult mai important decât subconștientul.

Vi s-a întâmplat poate să vă spună copilul că nu-i place o materie doar ca să vă dați seama până la urmă că nu materia e de vină ci profesorul?

Experiența pe care copiii noștri o au în timpul învățării explicite este poate mai importantă decât cunoștințele transmise. În timpul meditației de matematică, copiii noștri nu învață numai explicit, ci învață și implicit. Ei vor înțelege dacă e bine să pună o întrebare sau nu, dacă profesorul îi privește cu ochi buni sau nu, dacă pot să arate vulnerabilitate sau nu. Nu este numai învățare acolo este și relaționare.

Învățarea implicită joacă un rol semnificativ în dezvoltarea holistică a unui copil, contribuind la dezvoltarea sa în mai multe aspecte importante:

1. Limbaj și Comunicare: Copiii învață limba maternă în principal prin învățarea implicită, observând și ascultând vorbitorii nativi din jurul lor. Prin expunerea la limbaj și interacțiunea cu părinții și alți membri ai familiei, copiii dezvoltă abilități de comunicare esențiale.
2. Abilități Sociale: Învățarea implicită are un rol crucial în dezvoltarea abilităților sociale. Copiii învață despre regulile de comportament, empatie și interacțiune socială prin observație și interacțiune cu ceilalți. Prin jocuri și activități de grup, ei învață să-și dezvolte abilitățile sociale și să interacționeze cu alți copii.
3. Abilități Motorii: De la învățarea mersului, alergarea și să folosirea mâinilor pentru a manipula obiecte, copiii învață multe abilități motorii prin experiență practică. Această învățare implicită a abilităților motorii este esențială pentru dezvoltarea coordonării și a dexterității fizice.
4. Cunoașterea Lumii: Copiii învață despre mediul înconjurător prin explorare și observație. Ei dobândesc cunoștințe despre obiecte, animale și fenomene naturale în mod implicit, iar aceste cunoștințe formează baza pentru înțelegerea ulterioară a lumii înconjurătoare.
5. Inteligența Emoțională: Înțelegerea și gestionarea emoțiilor sunt aspecte importante ale dezvoltării emoționale a copilului. Prin observație și interacțiune cu alții, copiii învață să identifice și să exprime emoții, să dezvolte empatie și să înțeleagă relațiile emoționale.
6. Creativitatea și Imaginația: Învățarea implicită încurajează dezvoltarea creativității și a imaginației. Prin joc liber și exprimarea artistică, copiii își dezvoltă capacitatea de a gândi în mod creativ și de a-și exprima ideile.
7. Autonomia și Luarea de Decizii: Prin experiențe cotidiene, precum alegerea jucăriilor sau a hainelor, copiii învață să ia decizii și să-și dezvolte autonomia. Învățarea implicită le oferă oportunitatea de a-și exersa abilitățile de luare de decizii și de a învăța din consecințe.
8. Valorile și Etica: Copiii absorb învățămintele morale și valorile familiale prin observație și discuții cu părinții și ceilalți membri ai familiei. Această învățare implicită contribuie la dezvoltarea caracterului lor și a sistemului lor de valori.

În concluzie, învățarea implicită este esențială pentru dezvoltarea holistică a unui copil, deoarece contribuie la dezvoltarea sa în multiple domenii, inclusiv limbaj, abilități sociale, motorii, emoționale și cognitive. Prin interacțiunea cu mediul său și cu ceilalți, copilul acumulează cunoștințe și abilități care îl ajută să devină un individ capabil și adaptabil.

Te îndemn deci aici, chiar dacă a început școala (sau tocmai pentru că a început școala), să acorzi atenție nu numai învățării explicite, ci și experienței pe care copilul tău o are în timpul acestui proces.

Ajută-l să păstreze intactă ‘cea mai mare minte care a existat vreodată și cea mai puternică mașină de învățat din univers’

Mult succes!