Pornesc de la înțelepciunea lui Vikas Malkani, creatorul SoulKids, care a spus de curând într-un webinar, despre cum va arăta viitorul nostru post criză, o frază care mi s-a părut wow: ‘Părinții ar trebui să-și privească copiii ca pe lideri ai viitorului, să-i învețe să fie lideri, nu să-i îndemne să învețe ca să-și găsească o slujbă bună’
Ce să înțelegem prin lider?
- Cineva care își asumă responsabilități
- Cineva care caută soluții
- Cineva care știe să colaboreze cu ceilalți într-un mod constructiv
- Cineva care are încredere în sine
- Cineva care îi poate face pe cei din jur să-l urmeze
- Cineva care are o viziune
- Cineva care poate să depășească dificultăți
- Cineva care crede că poate face o diferență în lume
Ceea ce poate face diferența între o mentalitate de lider și o neputință învățată, este motivația pe care o are copilul pentru a învăța, el va înțelege motivația sa din așteptările pe care noi părinții le avem de la el.
Există două tipuri de motivație: una care vine din interior, și care leagă învățarea de interesele copilului, de dorința de a progresa și de urmărirea unor obiective pe termen lung, și una care vine din exterior, din aprobarea profesorului sau a părintelui, note, recompense/pedepse, competiția cu ceilalți.
Motivația exterioară vs Motivația interioară
Atunci când eu părinte leg așteptările mele de la copil de aprobarea celorlalți, copilul meu va învăța să fie supus și să facă pe placul acestora. El poate performa bine pe termen scurt, și anume până obține rezultatul (nota, aprecierea), după care motivația dispare. El nu va manifesta un interes special pentru o anumita materie și nu va depăși cadrul strict necesar. Riscul aici este ca el să vadă școala ca pe ceva obligatoriu și plictisitor. De asemenea el va învăța că nu poate decide în ceea ce-l privește, ci va depinde de judecata celorlalți. El nu va mai face ce-i este lui natural, ci ceea ce crede el că va fi pe placul celorlalți (și asta nu este ceva discriminatoriu, nu pot să-i spun: ‘faci pe placul meu părinte, dar cu ceilalți ești încrezător’, nu va funcționa)
Atunci când eu ca părinte încerc să stimulez motivația interioară, voi lega învățătura de interesele copilului, voi sublinia și voi face legătura între cele învățate la școală și viața de zi cu zi, îl voi încuraja să vadă cum progresează și cum, prin exercițiu, devine mai bun. Voi încuraja efortul său și nu mă voi concentra pe rezultate. Voi încuraja progresul și nu voi pune accent pe note. Îl voi încuraja să aibă o viziune, și să lege învățătura de viziunea lui. Îi voi permite să greșească și apoi îl voi ajuta să învețe din greșelile lui. Copilul va vedea învățătura ca pe ceva ce îl ajută să fie mai bun, și nu se va limita la ceea ce face la școală, pentru că va avea o viziune pe termen lung.
Iată câteva sfaturi simple despre cum să stimulăm motivația interioară a copilului:
- Nu lega așteptările tale de rezultat (note, aprecieri, competiție), ci de efort și progres, pentru că rezultatele vin de la alții, pe când efortul, progresul depind de copil. Notele nu trebuie să fie scopul, ci consecința efortului și perseverenței lui.
- Nu lega rezultatul de competența copilului, dacă am greșit odată, nu înseamnă că voi greși mereu. Învăț din greșeală și mai încerc odată.
- Încurajează-l să-și asume responsabilitatea temelor, și nu face aceste teme pentru el (ba chiar lasă-l să greșească. Numai atunci el va avea măsura reală a cunoștințelor sale). Atunci când părintele dictează și copilul scrie, nu insuflă deloc copilului sentimentul că este în stare, ci doar îl învață neputința. Copilul nu va percepe făcutul temelor ca pe un rezultat propriu, ca pe un mod de a-și măsura progresul, ci doar ca pe o corvoadă zilnică absolut nefolositoare.
- Nu îi rezolva imediat orice problemă, ajută-l mai degrabă să găsească singur soluția, ghidează-l. Încurajează-l să creadă că, pentru orice problemă există o soluție. Noi trebuie să găsim această soluție.
- Încurajează-l să-și urmeze interesele și pasiunile, ajută-l să facă legătura între lucrurile învățate la școală și interesele sale.
- Nu-l judeca, nu-l critica de față cu altcineva și nu-l compara cu alții, învață-l să privească critica celorlalți ca pe un feedback.
- Întotdeauna vezi interesul copilului tău și ascultă punctul lui de vedere. Nu îl judeca în funcție de feedbackul doamnei, ci ascultă și ce are el de spus, apoi găsiți împreună o soluție.
- Lasă-l să înțeleagă că este ok să pună întrebări, să-și exprime părerea sau îngrijorările.
- Atunci când greșește, ajută-l să învețe din greșeala lui, astfel încât data viitoare să nu mai facă aceeași greșeală. Nu face din greșeală un lucru rău.
Un copil crescut cu o mentalitate de lider va crea un viitor de succes pentru el, și va face viitorul nostru ca părinți să fie unul de care să ne bucurăm.
Learning is not attained by chance, it must be sought out for with ardor and attended to with diligence. – Abigail Adams
Dacă vrei să te alături comunității de Părinți pentru Secolul 21, te poți abona la Newsletterul nostru: