Oricât ne-am dori noi ca părinți să-i facem pe copiii noștri fericiți, și să le îndeplinim toate dorințele, suntem nevoiți, și este chiar constructiv, să spunem uneori nu.
Există o clasificare a stilurilor de parenting în care sunt 3 categorii:
- Părinte permisiv – Nu pune granițe și copilul poate face orice. Spune mereu ‘Da’. Copilul conduce, părintele urmează.
- Părinte asertiv – Copilul se poate mișca între anumite limite pe care părintele le anunță și le menține cu fermitate. Spune ‘Nu’ atunci când sunt depășite limitele. Copilul și părintele își asumă împreună limitele și colaborează.
- Părinte autoritar – Controlează tot ce face copilul. Spune mereu ‘Nu’. Părintele conduce, copilul urmează.
Un părinte permisiv va pune pe seama copilului stabilirea de limite, care vor fi dictate de experiențele lui. Asta va face viața copilului dificilă, pentru că el nu are capacitatea necesară de a înțelege ce e bine pentru el să facă și ce nu. Copilul va fi dezorientat și nu va avea repere, iar în relațiile cu cei din afara familiei, există riscul să considere că i se cuvine orice, fără limitări, la fel ca în familie.
Un părinte autoritar va limita orice posibilitate de decizie din partea copilului. Copilul va deveni supus, voința lui proprie se va diminua, și el va accepta orice i se spune să facă, sau din contră, copilul va deveni rebel și va opune în mod constant rezistență voinței părintelui. Copilul cu un părinte autoritar, va avea o stimă de sine scăzută.
Un părinte asertiv va impune copilului limite, dar va permite o mișcare liberă copilului în interiorul acestor limite. Copilul va avea posibilitatea să se exprime, dar va învăța și ce înseamnă disciplina și responsabilitatea.
Iată câteva moduri de a spune cu blândețe ‘Nu’ la unele dintre dorințele copiilor noștri:
- Oferă alternative – folosește-ți creativitatea și vino cu idei de soluții alternative, care ar putea rezolva nevoia sau dorința copilului, fără ca acesta să depășească limitele.
- Obține o amânare – acordă-ți timp de gândire pentru a lua cea mai bună decizie, prin a amâna puțin răspunsul tău (te rog să aștepți până după amiază, și atunci vom mai discuta odată)
- Spune-i ce poți să faci – De exemplu dacă nu poți merge cu el în parc astăzi, spune-i că veți putea merge în parc în ziua ta liberă.
- Arată că înțelegi ce importantă este pentru el dorința lui – Spune-i că înțelegi ce importantă este pentru el această dorință, chiar dacă tu nu poți să o îndeplinești.
- Fii ferm – rămâi calm dar hotărât, și repetă refuzul tău, cu blândețe, de câte ori este nevoie, până când copilul tău va înceta să mai insiste.
Te îndemn să încerci să fii proactiv, și să-l implici pe copilul tău în procesul de decizie, astfel încât el să înțeleagă logica din spatele limitelor pe care le impui, atunci când el are încredere în deciziile tale, este mult mai probabil să le accepte.