Răspunsul scurt este nu. După cum nu putem învăța inteligența emoțională sau voința sau motivația, pentru că ele nu sunt niște mecanisme pe care noi le programăm conștient, după cum nu putem programa conștient mersul sau felul cum ne bate inima, sau nivelul de hormoni din corp. Toate acestea sunt niște procese complexe care se petrec în subconștient, dincolo de controlul nostru.
Dintr-un oarecare punct de vedere, liberul arbitru nu se poate referi la acțiunile pe care le facem în prezent, care sunt date de informațiile pe care se bazează creierul nostru din acest moment, acumulate deja. Noi putem schimba un rezultat care nu ne este favorabil doar expunându-ne la informații noi.
Einstein spunea că o problemă nu poate fi rezolvată cu aceeași mentalitate cu care a fost creată. Ca să schimbăm rezultatul, ar trebui să schimbăm mintea.
Un citat din cartea ”The Master and His Emissary” a lui Iain McGillchrist spune așa:
”For us to be able to understand anything we have already to be in possesion of enough understanding of it to be able to aproach it, and indeed we have, yes, already to understand it in some sense before we can ”understand” it”
Iain Mc Gillchrist- The Master and his Emissary
Ceea ce spune el aici mai pe scurt înseamnă că noi nu putem înțelege ceva ce nu înțelegem deja. Sună paradoxal, dar așa este, noi nu putem să ajungem la înțelegerea unui lucru decât dacă avem deja suficiente informații care să releveze, să aducă la viață în mintea noastră înțelegerea.
Este o comuniune a ceea ce știm deja cu ceea ce se adaugă la ceea ce știm astfel încât împreună cele două să formeze înțelegerea. În acest proces este nevoie și de expunerea la informații din exterior, și de suportul pe care aceste informații să se fixeze.
Cu alte cuvinte, nu putem să-i învățăm pe copii inteligența emoțională, dar putem de exemplu să-i ajutăm să dobândească un vocabular bogat de cuvinte care denumesc emoții, rezultatul fiind capacitatea de a fi conștienți și a putea numi ceea ce simt (și acesta este în sine deja un mecanism de reglare).
Nu putem să-i învățăm pe copii stima de sine, dar le putem aduce în atenție ce înseamnă stima de sine și care sunt mecanismele care o compun. Putem înțelege prezența, acceptarea, responsabilitatea, asertivitatea, menirea și integritatea, din exemple și povești care să le scoată în evidență.
Atunci când noi îi expunem la informații noi, sistemul de referință se va lărgi și odată cu el și mintea lor.
Un citat dintr-un eseu al lui Montaigne despre creșterea copiilor spune așa:
”Adevărul și rațiunea sunt bunuri obștești; nu sunt nici ale cui le-a rostit mai întâi și nici ale aceluia care le-a repetat după aceea. Nu e nici părerea lui Platon, nici a mea, dacă și Platon și eu înțelegem și vedem în același chip. Albinele pradă ici și colo florile, dar mierea o fac mai apoi și ea este numai a lor, nefiind nici cimbru nici maghiran. Tot astfel și cunoștințele împrumutate de la altul, el le va preface și amesteca spre a alcătui un lucru care va fi numai al său, judecata lui. Educația, munca și studiul nu au altă menire decât să-l formeze.”
Montaigne
Noi nu putem să le construim copiilor noștri mintea, ci putem să-i expunem la informațiile și experiențele de care ei au nevoie pentru a și-o construi. Nu putem controla rezultatul, dar putem influența informațiile care intră în mintea lor astfel ca rezultatul să fie unul de natură să le dea lor o viață împlinită.
Cu toții ne dorim pentru copiii noștri ca ei să fie fericiți și să aibă succes, dar acestea două nu sunt posibile dacă nu se bazează pe un sistem de referință solid.
Câteodată este nevoie de o realizare, care se petrece într-o clipă, și care poate schimba un sistem de referință neproductiv.
Stephen Covey în cartea lui 7 principii ale oamenilor eficienți povestește despre un incident petrecut undeva pe mare:
Era o noapte cețoasă în care căpitanul decisese, pentru siguranța navei să stea pe punte. La un moment dat, ofițerul de la cârmă vede o lumină care se afla exact pe direcția navei și îi spune căpitanului. Căpitanul îi cere să transmită celuilalt să schimbe cursul cu 20 de grade pentru a evita coliziunea. Răspunsul este: schimbați voi cursul cu 20 de grade pentru a evita coliziunea. Căpitanul devine iritat și îi spune ofițerului să transmită celuilalt că vorbește cu un căpitan. răspunsul vine: eu sunt un marinar de gradul 2. Căpitanul este de-acum de-a dreptul nervos și trece la amenințări: eu am o navă puternică și care e capabilă să te distrugă. Răspunsul vine: eu sunt un far. Nava și-a schimbat imediat cursul cu 20 de grade.
Iată cum o informație nouă îți poate schimba total atitudinea într-o clipă.
Am avut această experiență cu Luca, un băiețel minunat care a făcut ședințele de Life coaching din seria despre Stima de sine. În lecția despre acceptare am spus următoarea frază: ”Atunci când nu te poți accepta așa cum ești, odată cu slăbiciunea îți vei ascunde și măreția”. Și atunci Luca a avut o realizare și ne-a povestit că el, la vârsta de 10 ani, a scris o carte despre care nu a avut până acum curajul să povestească nimănui. Mi-a crescut inima!!!!!
Dacă vrei ca și copilul tău să primească această înțelegere a ce înseamnă Stima de sine, îl aștept cu drag!
