despre stres

Cum micșorăm stresul copilului (și ca urmare, stresul nostru)

Schimbările radicale care se întâmplă în aceste zile, școala online, statul în casă, lipsa interacțiunilor cu ceilalți copii pot fi surse de stres. Atunci când părinții lucrează de acasă, și copiii învață de acasă, se creează mediul ideal pentru conflicte. Apar disputele și luptele de putere, noi încercăm să ne impunem punctul de vedere, pe care copiii nu-l împărtășesc neapărat, și de aici un mare consum zilnic de energie și de la noi și de la copii, încercând să ne convingem unii pe alții că avem dreptate.

Fiecare părinte visează la un ideal, când copilul își înțelege pe deplin responsabilitățile, acceptă programul impus, este fericit să-și facă temele, curat în camera, și orice altceva are pe agendă. Pe de altă parte, fiecare copil visează să trăiască liber, fără un program impus, fără responsabilități și aprobat în tot ce-și dorește. Este limpede că aceste două poziții sunt ireconciliabile, și că orice încercare de impunere a voinței, din oricare parte ar veni, va duce la conflict.

Stresul apare atunci când lucrurile nu se întâmplă cum mă aștept, sau cum vreau eu să se întâmple.

Vă îndemn să folosiți această definiție ca principiu, și să decideți, de fiecare dată când încercați să vă impuneți voința, cât de important este să aveți dreptate vs cât de important este să fiți relaxați. Dorința mea de a controla lucrurile generează stresul meu, după cum, impunerea unilaterală a unor reguli sau a unui anumit program, generează stres copilului meu (și în același timp rezistență din partea lui).

Atunci când sunt furios iau în calcul doar punctul meu de vedere.

Strategia câștigătoare, ar fi să ne întâlnim undeva la mijloc, să discutăm și să ne asumăm fiecare dintre noi deciziile luate împreună. Atunci când ambele puncte de vedere (părinte și copil) sunt luate în calcul, este mult mai probabil să cooperăm pe termen lung, și să eliminăm stresul negocierilor zilnice.

Asta cere timp și efort, nu se construiește de pe o zi pe alta, dar rezultatele pe care le-am putea obține, dacă suntem perseverenți, sunt extraordinare.

Iată câteva sfaturi despre cum să micșorăm stresul zilnic al nostru și al copilului nostru:

  1. Nu adăuga stresului lui. Încearcă să vorbești pozitiv despre schimbări și școală în fața copilului. Atunci când noi ca părinți ne plângem, criticăm sistemul, etichetăm ca inutilă parte din informația pe care o primește, ne plângem de volumul mare de teme, copilul va modela și va percepe situația ca fiind exact așa cum o etichetăm noi că ar fi.
  2. Ajută-l să-și găsească motivația pentru a învăța în interior. Leagă lucrurile pe care el le învață la școală de viața reală și evidențiază aplicabilitatea lor. Evidențiază importanța învățatului ca mod de a ne dezvolta și a avea o experiență de viață mai bună. Ajută-l să-și găsească și să-și definească o viziune pentru viața lui, și încurajează-l să acorde atenție, și să învețe ce are nevoie pentru a-și îndeplini viziunea. Sprijină-i pasiunile, și ajută-l să învețe cât mai mult despre ele. Atunci când ai ca obiectiv notele, și nu gândești pe termen lung, copilul îți va face pe plac și va învăța să primească notă, motivația lui dispărând odată cu îndeplinirea obiectivului.
  3. Asigură-te că este echilibrat, că doarme destul, mănâncă cum trebuie, se simte în siguranță, știe la ce să se aștepte și poate face față nivelului de încărcare al programului zilnic. Informează-l și discută cu el schimbările de program, asigură-te că respecți mereu promisiunile făcute.
  4. Exersează cu copilul tău câteva strategii de a face față stresului. Înțelegeți și identificați apariția primelor semne de stres (fluturi în stomac, transpirația mâinilor etc), și exersați o strategie de eliberare a stresului (puteți găsi aici un video în care vorbesc despre mindfulness).
  5. Atunci când e vorba de făcutul temelor, discută împreună cu el și stabiliți ce funcționează cel mai bine pentru copil. Dacă el spune de exemplu că i-ar fi mai bine dacă ascultă muzică în surdină când face teme, să facă temele în pat, sau că vrea să se odihnească o oră după ce termină școală, încearcă să-i faci concesiile astea, și vezi cum funcționează. Rediscutați și reîncercați până ajungeți la varianta cea mai convenabilă.
  6. Nu avea așteptări pe care copilul tău să nu le poată atinge. Atunci când ai așteptări prea mari de la copil, acesta va încerca să le atingă, nu va reuși, și astfel va avea sentimentul că merge din eșec în eșec. Stima lui de sine va scădea, și copilul va avea convingerea că orice face, nu poate reuși. Atunci când împarți așteptările în mai multe trepte, astfel încât copilul să le poată atinge, fiecare succes îi va spori stima de sine, și el va fi motivat să încerce și mai mult.
  7. Modelează interacțiuni sociale sănătoase. Lasă-l să înțeleagă ce înseamnă un prieten bun, și cum să evite să lege prietenii cu cei care care îl trag înapoi, sau îl influențează negativ. Întreabă-l: ‘cum te face să te simți acest prieten al tău?’
  8. Modelează bunătate. Ajută-l să înțeleagă că nu competiția, ci colaborarea este strategia câștigătoare. Încurajează-l să facă fapte bune, să-i ajute pe alții și să colaboreze. Nu-l compara cu alți copii, ci lasă-l să înțeleagă și evidențiază calitățile care îl fac pe el special.
  9. Nu lega niciodată rezultatele pe care le obține de dragostea ta, ci lasă-l să înțeleagă că, orice ar fi, dragostea ta este necondiționată, și că în tine va găsi mereu un sprijin.

Atunci când copiii se simt iubiți și protejați, stresul lor scade. Folosiți asta ca principiu, și lăsați ca acțiunile voastre legate de ei să vină dintr-o stare de calm și siguranță. Copilul vă va percepe atunci ca pe un mentor, și nu ca pe un dictator.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *